Grecia--radio
Salutare prieteni... in speranta de a va destinde putin, astazi va propun o noua calatorie, bineinteles una imaginara catre minunata Grecie....
Si pentru ca grecia este una din destinatiile mele preferate, ea ramane pentru mine un loc deosebit... un loc in care civilizatia si-a incropit radacinile, un loc care cel putin pentru mine semnifica mult echilibru...Dar astazi, voi merge catre grecia insulara, catre una din poate cele mai importante dintre insule.... si anume Creta
E o tara marcata de trecut si pregatita pentru viitor, pregatita in acelasi mod de a-si conserva obiceiurile, traditiile, limba si parca civilizatia elena actuala, e gata pentru a te asimila, pentru a te incropi in obiceiurile lor... Dar poate ca nu se compara nimic cu Grecia, cu spiritul grec... Nici un peisaj mediteranian nu va fi pe masura celui grec si poate nicaieri nu e mai placut decat pe malurile Marii Egee...Soarele e altfel, lumina e altfel, viata e altfel... nu vei putea gusta din peisajul grec daca nu l-ai vizualizat, daca nu l-ai trait...
Si pentru ca Thessaloniki e unic, pentru ca Meteora devine un simbol, pentru ca peste Atena se asterne prea multa istorie si peste Thermopile prea multa mandrie, Creta este asa cum e ea.... ca un grec, asa cum bunul Dumnezeu a lasat-o: cu un vant care adie deosebit, cu o mare albastra, cu o liniste aparte, pastrata de zambetul localnicilor si de izul de "dintotdeauna"///
Cand vei trece prin Creta, nu conteaza cand, reintoarcerea va fi la fel... si nu cred ca aceasta lipsa de evolutie la nivelul infrastrucurii inseamna stagnare, ci dimpotriva, mai mult echilibru... Cred ca totul la ei merge catre naturalete si patima...
Dar Creta e mult prea interesanta, cu un peisaj salbatic, un peisaj care pare virgin, am acostat cu feribotul la Heraklion, sau actuala capitala a Cretei... Si din Heraklion va recomand cu caldura sa nu ratati Muzeul de arheologie si bineinteles Knossosul, sau palatul vechii civilizatii minoane, o civilizatie ce iesea in evidenta prin celebra legenda a minotaurului, prin arhitectura unica si mai ales prin vechime...Si daca parasim Heraklionul cu minunatele strazi, care graviteaza in jurul fantanii venetiene din centru, va recomand sa va indreptati catre sud, catre Matala... un loc care in anii 60 a fost preferat de generatia hippie...Nimic nu se compara cu arhitectura de sorginte venetiana din Chania, cu Rethimno sau cu cochetul orasel Agios Nicolaos...
Cretanii sunt Oameni care traiesc cu patima si cu echilibru in acelasi timp, cu mandria de a avea istoria in spate, cu zambetul libertatii pe care marea ti-o inspira... Democratia la ea acasa e aparent simpla, dar intesata in cu traditii si reguli... cu un mod aparte de a fi.. cu un mod deosebit de a nu zice niciodata " La revedere" sau nu... Au un mod ideal si placut de a-ti deschide usa, insa fara a de primi in casa, nu din motive reticente, ci pur si simplu traditionaliste...
De aceea iubesc eu Grecia, pentru ca e naturala, pentru ca imi inspira ca asa a lasat-o Dumnezeu....
Thursday, September 27, 2007
Sunday, September 16, 2007
Calatorie in Grecia
Grecia un loc deosebit... un loc in care civilizatia si-a incropit radacinile, un loc in care multi oameni si-au regaasit echilibrul, un loc care cel putin pentru mine semnifica mult echilibru...
E o tara marcata de trecut si pregatita pentru viitor, pregatita in acelasi mod de a-si conserva obiceiurile, traditiile, limba si parca civilizatia elena acutuala e gata pentru a te asimila, pentru a te incropi in obiceiurile lor... Dar poate ca nu se compara nimic cu Grecia, cu spiritul grec... Nici un peisaj mediteranian nu va fi pe masura celui grec si poate nicaieri nu e mai placut decat pe malurile Marii Egee...Soarele e altfel, lumina e altfel, viata e altfel... nu vei putea gusta din peisajul grec daca nu l-ai vizualizat, daca nu l-ai gustat...
Si pentru ca Thessaloniki e unic, pentru ca Meteora devine un simbol, pentru ca peste Atena se asterne prea multa istorie si peste Thermopile prea multa mandrie, Creta este asa cum e ea.... ca un grec, asa cum bunul Dumnezeu a lasat-o: cu un vant care adie deosebit, cu o mare albastra, cu o liniste aparte, pastrata de zambetul localnicilor si de izul de "dintotdeauna"/// Cand vei trece prin Creta nu conteaza cand, reintoarcerea va fi la fel... si nu cred ca aceasta lipsa de evolutie la nivelul infrastrucurii inseamna oprire din evolutie, ci dimpotriva, mai mult echilibru... Cred ca totul la ei merge catre naturalete si patima... Oameni care traiesc cu patima si cu echilibru in acelasi timp, cu mandria de a avea istoria in spate, cu zambetul libertatii pe care marea ti-o inspira... Democratia la ea acasa e aparent simpla, dar intesata in cu traditii si reguli... cu un mod aparte de a fi.. cu un mod deosebit de a nu zice niciodata " La revedere" sau nu... Au un mod ideal si placut de a-ti deschide usa, insa fara a de primi in casa, nu din motive reticente, ci pur si simplu traditionaliste...
De aceea iubesc eu Grecia, pentru ca este asa cum e ea, [pentru ca imi inspira ca asa a lasat-o Dumnezeu....
E o tara marcata de trecut si pregatita pentru viitor, pregatita in acelasi mod de a-si conserva obiceiurile, traditiile, limba si parca civilizatia elena acutuala e gata pentru a te asimila, pentru a te incropi in obiceiurile lor... Dar poate ca nu se compara nimic cu Grecia, cu spiritul grec... Nici un peisaj mediteranian nu va fi pe masura celui grec si poate nicaieri nu e mai placut decat pe malurile Marii Egee...Soarele e altfel, lumina e altfel, viata e altfel... nu vei putea gusta din peisajul grec daca nu l-ai vizualizat, daca nu l-ai gustat...
Si pentru ca Thessaloniki e unic, pentru ca Meteora devine un simbol, pentru ca peste Atena se asterne prea multa istorie si peste Thermopile prea multa mandrie, Creta este asa cum e ea.... ca un grec, asa cum bunul Dumnezeu a lasat-o: cu un vant care adie deosebit, cu o mare albastra, cu o liniste aparte, pastrata de zambetul localnicilor si de izul de "dintotdeauna"/// Cand vei trece prin Creta nu conteaza cand, reintoarcerea va fi la fel... si nu cred ca aceasta lipsa de evolutie la nivelul infrastrucurii inseamna oprire din evolutie, ci dimpotriva, mai mult echilibru... Cred ca totul la ei merge catre naturalete si patima... Oameni care traiesc cu patima si cu echilibru in acelasi timp, cu mandria de a avea istoria in spate, cu zambetul libertatii pe care marea ti-o inspira... Democratia la ea acasa e aparent simpla, dar intesata in cu traditii si reguli... cu un mod aparte de a fi.. cu un mod deosebit de a nu zice niciodata " La revedere" sau nu... Au un mod ideal si placut de a-ti deschide usa, insa fara a de primi in casa, nu din motive reticente, ci pur si simplu traditionaliste...
De aceea iubesc eu Grecia, pentru ca este asa cum e ea, [pentru ca imi inspira ca asa a lasat-o Dumnezeu....
Jurnal de vacanta...1
Ce lume ciudata e Romania... E o increngatura de natii, e o increngatura de radacini, unite intr-un singur spirit... Si poate ca Spiritul Balcanic ne uneste si ne domina... si poate ca se observa prea mult acest spiit balcanic in noi, dar ma gandeam ca litoralul nostru... si daca zic mare si ma gandesc la tinerete ma gadesc la Costinesti la oamenii cu care am petrecut clipele de acolo, ma gandesc ca sentimentul e aproape de neredat...Costinesti e pentru multi punctul in care se intalnesc cu libertatea, cu distractia si cu usoara responsabilitate a vacantelor... White Horse....e cuvantul de ordine e sentimentul pe care toti ar trebui sa-l incerce...
Long Time.. no write
o vara poate prea scurta, o vara poate prea lunga... bacul s-a terminat si timpul s-a contractat deodata... Am petrecut poate una dintre cele mai interesante veri de care am avut parte, m-am bucurat de vremuri ca niciodata... poate ca timpul se scurge mult prea repede pentru ceeea ce inseamna viata poate ca eu nu stiu ce sa mai cred... despre lume si despre locuri...Viata se scurge incet fara sa-ti dai seama si poate ca suntem prea prinsi in rutina zilnica sau in plictisul ce ne omoara timpul...
Sunt poate prea multe locuri frumoase pe lumea asta si poate prea putin timp sa le vedem... sa ne bucuram de ele...
Cateodata oamenii pur si simplu nu stiu sa se bucure de lucruri, de frumusetile care ii inconjoara...
CU siguranta parca Romanii nu stiu sa zambeasca dintr-un nimic... poate ca nu prea au de ce sa zambeasca, poate ca nu stiu sa sambeasca, poate cei 50 de ani de comunism ne-au luat zambetul de pe buze...
Visul unei veri frumoase aproape ca a trecut.. si incet, incet se asterne toamna... Si e cu atat mai ciudat cu cat imi dau seama ca maine e 17 septembrie si pentru mine scoala nu incepe... pentru mine scoala s-a terminat... E un sentiment cu atat mai ciudat incat am sentimentul ca deodata ma rup de un sistem, ma rup de un Liceu pe care il iubesc si in care deja nu ma regaesc... Totul ca aproape s-a schimbat deja in el, totul e diferit si totusi parca a ramas la fel in mare parte... Sunt prea multe locuri frumoase... dar nicaieri nu e ca linistea pe care poate o gasesti numai acasa...linistea sufleteasca pe care toti o cautam la un moment dat... :)
Sunt poate prea multe locuri frumoase pe lumea asta si poate prea putin timp sa le vedem... sa ne bucuram de ele...
Cateodata oamenii pur si simplu nu stiu sa se bucure de lucruri, de frumusetile care ii inconjoara...
CU siguranta parca Romanii nu stiu sa zambeasca dintr-un nimic... poate ca nu prea au de ce sa zambeasca, poate ca nu stiu sa sambeasca, poate cei 50 de ani de comunism ne-au luat zambetul de pe buze...
Visul unei veri frumoase aproape ca a trecut.. si incet, incet se asterne toamna... Si e cu atat mai ciudat cu cat imi dau seama ca maine e 17 septembrie si pentru mine scoala nu incepe... pentru mine scoala s-a terminat... E un sentiment cu atat mai ciudat incat am sentimentul ca deodata ma rup de un sistem, ma rup de un Liceu pe care il iubesc si in care deja nu ma regaesc... Totul ca aproape s-a schimbat deja in el, totul e diferit si totusi parca a ramas la fel in mare parte... Sunt prea multe locuri frumoase... dar nicaieri nu e ca linistea pe care poate o gasesti numai acasa...linistea sufleteasca pe care toti o cautam la un moment dat... :)
Subscribe to:
Posts (Atom)
